Standard rasa | |
Nume | Sarsela de vara |
Marime | 37-41 cm |
Culoare | Gri-rosiatic, gri inchis |
Sarsela de vara (Anas querquedula), este o rata mica ce atinge o lungime de 37-41 centimetri, iar femelele se diferentiaza de masculi, acestia avand doua linii albe proeminente ce pleaca de la ochi si ajung pana la baza gatului. Penajul este gri-rosiatic, iar ciocul si picioarele sunt de culoare gri inchis.
Sarsela de vara (Anas querquedula) este omnivora in timpul perioadei de imperechere, dieta sa constand in moluste, insecte acvatice, larve, crustacee, viermi, lipitori, broaste mici. In aceasta perioada si plantele sunt importante, sarsela de vara hranindu-se cu seminte, radacini, tuberculi, frunze, iarba, plante acvatice si mugurii plantelor. In afara perioadei de imperechere, sarsela de vara este mai mult vegetariana.
Sarsela de vara traieste pe lacurile dulci putin adanci si in mlastini cu vegetatie deasa. In timpul migratiilor peste mari, sarsela de vara poate fi gasita odihnindu-se in grup pe coasta marilor. In timpul iernilor, sarsela de vara va sta in grupuri foarte mari pe apele dulci putin adanci ale Africii, inclusiv mlastini, campii inundate si campuri de orez.
Sarsela de vara este o rata migratoare de marime mica. Pe timpul verii, aceasta se gaseste in Europa, Asia, estul coastei oceanului Pacific pana la Kamchatka. Pe timpul iernii, sarsela de vara migreaza spre centrul si estul Africii.
Formarea perechilor de sarsela de vara apare in timpul iernii. Perechile poposesc pe teritoriul Europei si Asiei pentru reproducere incepand cu sfarsitul lunii martie, perioada de reproducere incheindu-se in luna iunie. Cuiburile vor fi construite in vegetatia deasa din apropierea apei.
In Africa, exista doua populatii de rata sarsela de vara: cea din vestul Africii (se imperecheaza in Europa si vestul Siberiei) care este estimata la 2 milioane de exemplare si cea din sudul Asiei si nordul Africii, estimata la un numar de 100.000-200.000 de exemplare.
Cea mai mare amenintare pentru sarsela de vara este reprezentata de zonele de imperechere, acestea fiind in pericol din cauza schimbarii climei si ariditatea pamantului.