Cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix) face parte din familia galinaceelor si este de marimea unei gaini domestice, iar masculul are o lungime de 49-58 centimetri. Cocosul de mesteacan ajunge la o greutate de aproximativ 1.25 kilograme. Femela este putin mai mica, avand o lungime de 40-45 centimetri si o greutate de 950 grame.
Cocosul de mesteacan are un penaj negru cu tente albastre. Coada este neagra, iar in partea inferioara alba, astfel atunci cand o ridica se va vedea preponderent partea alba. Atat femela cat si masculul au creste deasupra fiecarui ochi.Hrana cocosului de mesteacan variaza in timpul anului si in functie de mediul in care traieste. Mugurii de mesteacan, buruienile si afinele reprezinta o sursa importanta de hrana pe timpul iernii. Primavara cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix) se hraneste cu iarba de bumbac si muguri de zada, vara se hraneste cu polen de pin si afine, iar toamna se hraneste cu scorus de munte.
In primele trei saptamani de viata, cocosul de mesteacan (Tetrao tetrix) are nevoie de o hrana bogata in proteine ce este formata din nevertebrate, omizi si larve.
Cocosul de mesteacan se gaseste in partea de nord a Europei si Asiei. In Europa, populatia de cocos de mesteacan este fragmentata, in unele tari fiind putine exemplare si destul de izolate.
De la sfarsitul lunii aprilie pana la inceputul lunii iunie, femela depune de obicei cate 6-10 oua de culoare crem cu pete maronii. Cuibul este facut intr-o groapa in pamant inconjurat de vegetatie inalta. Femela va cloci ouale timp de 24 de zile, iar puii vor iesi din ou la sfarsitul lunii iunie si vor fi complet acoperiti de pene patru saptamani mai tarziu.
Cocosul de mesteacan nu participa la cresterea puilor si nici nu va sta alaturi de femela. Cocosul de mesteacan poate trai in jur de 5 ani.
Cocosul de mesteacan are numerosi pradatori, din aceasta categorie facand parte ratonii, acvila de munte, eretele vanat, jderul de copac, vulpea, cioara si hermina.
Cocosul de mesteacan mai poarta o multime de paraziti printre care si paduchi, tenie, paraziti ai sangelui. Pentru ca a purtat acesti paraziti, de-a lungul timpului cocosul de mesteacan a devenit extrem de rezistent si doar exemplarele foarte puternice au supravietuit.