PINGUIN IMPERIAL

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) este colorat, cu un penaj negru intens pe partea dorsala, inclusiv capul, gatul, spatele, aripile si coada. Penajul negru devine maroniu in perioada dintre decembrie si februarie. Burta si pieptul sunt albe, la fel si partea inferioara a aripilor.

Zonele din jurul urechilor pinguinului imperial (Aptenodytes forsteri) sunt aurii, mandibula superioara este neagra, iar cea inferioara este roz, portocalie sau lila. Atat masculul cat si femela sunt similari ca infatisare. Puii de pinguin imperial au penajul gri, capul este negru. Pinguinul imperial cantareste 22-37 kilograme, iar in timpul clocirii oualelor acestia pierd mult din greutate. Inaltimea sa este de aproximativ 115 centimetri.

Pinguinul imperial este un animal social, hranindu-se si clocind in grup. Atunci cand vremea este foarte aspra,  se ingramadeste alaturi de alti pinguini imperiali pentru protectie. Poate fi activ oricand ziua sau noaptea. Este un excelent inotator, atingand viteza de 4 metri pe secunda. In timpul iernii antarctice, pinguinul imperial va calatori 50-120 kilometri departare de tarmul inghetat.

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) se hraneste cu crustacee, peste si cefalopode, proportiile dintre acestea variaza in functie de sezon si zona geografica. Poate cobori la o adancime de 400-450 metri si calatoreste 150-1000 kilometri pentru a cauta mancare.

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) traieste in apele reci ale Antarcticii. Traieste pe gheata, rocile continentale si insulele inconjuratoare ce se situeaza intre 66 si 78 grade latitudine sudica.

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) traieste pe gheata pana la 18 kilometri fata de apa. Doar doua colonii mici traiesc pe uscat, restul coloniilor traind pe gheata, in zone protejate de vanturile aspre.

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) este monogam in fiecare perioada de imperechere. Desi majoritatea isi schimba perechea in fiecare an, 14.6% dintre acestia isi pastreaza perechea si urmatorul an si doar 4.9% isi mai pastreaza perechea si in al treilea an. Interesant este ca exista o diferenta de proportie intre numarul masculilor si cel al femelelor. Din populatia de pinguin imperial, 39.5% sunt masculi si 60.5% sunt femele. Aceasta disproportie duce la o competitie acerba intre femele pentru a castiga imperecherea cu un mascul.

Pinguinul imperial calatoreste in colonie in martie si aprilie pentru a construi cuibul. In luna mai si iunie, femela pinguin imperial va depune un singur ou ce cantareste intre 460 si 470 grame, urmand sa fie clocit de mascul.

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) isi apara cu indarjire oul, iar clocirea in timpul iernii Antarctice, in timpul celor mai dure conditii de pe Pamant,  este extrem de greoaie. Expunerea oului la frig poate insemna moartea instantanee a puiului ce se afla in el.

Masculul pinguin imperial este singurul responsabil de clocire a oului pe o perioada de 64 de zile. Dupa eclozare, femela va avea ca sarcina cautarea hranei si hranirea puiului prin regurgitare. Masculul poate hrani puiul din propriile-i rezerve timp de 10 zile, in cazul in care femela nu se mai intoarce.

In ciuda conditiilor aspre de trai, pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) traieste in jur de 20 de ani. Cu toate acestea, doar 19,1% dintre pui supravietuiesc in primul an de viata si apoi 95,1% dintre cei care au supravietuit primului an de viata reusesc sa traiasca mai mult.

Pradatori

Printre pradatorii pinguinului imperial, se numara foca leopard, furtunarul urias si pescarusii, responsabili pentru moartea 34% dintre puii de pinguin imperial. Un alt pradator este balena ucigasa. Se cunosc putine lucruri despre sistemele de aparare impotriva pradatorilor ale pinguinului imperial.